duminică, 31 ianuarie 2010
joi, 28 ianuarie 2010
Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice precum si asupra altor opere de creatie intelectuala este recunoscut si garantat in conditiile prezentei legi. Aceste drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial. Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale: dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica; dreptul de a pretinde recunoastere calitatii de autor al operei; dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica; dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa.
Piratarea a luat o forma alarmanta. Cinematografia mondiala pierde peste 13 miliarde de euro pe an din cauza piratarii DVD-urilor. Conform Le Monde, tara noastra se afla alaturi de Rusia, Ucraina, Brazilia, China si Columbia printre statele cu cel mai dezvoltata grad al piratarii de DVD-uri.
Internetul are si partile lui bune si rele. Important este sa stim sa fim selectivi si sa actionam conform principiilor noastre.
marți, 19 ianuarie 2010
Extras din Buletinul Informativ nr.2 ORDA, in Observator Cultural, am gasit urmatorul articol care mie cel putin mi-a raspuns la mare parte din problemele legate de cum ar trebui sa se desfasoare lucrurile in ceea ce priveste descarcatul ceva dupa Internet. Cert este ca mare parte din ce se spune in articol, se practica, dar in mai mica masura. Interesant, totusi ramane articolul care poate are puterea sa aduca lamuriri si altcuiva, nu doar mie.
"Conform Buletinului Informativ emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în data de 21.08.2009, SUA ar dori ca magistraţii şi poliţiştii români să dea sentinţe mai aspre pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în cazul pirateriei pe Internet – o infracţiune care „nu prezintă pericol social“ pentru autorităţile române. Foarte mulţi dintre cei care „piratează“ muzică, filme sau alte produse cu drept de autor nu au reprezentarea corectă a ilegalităţii faptei lor.
Pentru o mai bună cunoaştere a statutului operelor accesibile publicului larg pe Internet se propune o alternativă la legea HADOPI, cea mai dură lege împotriva descărcărilor ilegale de pe Internet. O primă propunere pentru reglementarea utilizării operelor şi produselor purtătoare de drepturi de autor pe Internet este Platforma Creaţie Publică Internet, o iniţiativă civică, la care iau parte Uniunea Sindicatelor Artiştilor Interpreţi şi Creatori din domeniul muzicii, dansului şi artei dramatice, UFC Que Choisir – cea mai veche asociaţie a consumatorilor din Franţa şi din Europa, ISOC France – asociaţie care are ca obiectiv promovarea utilizării Internetului.
Platforma Creaţie Publică Internet
Raţiunea de a exista a Platformei Creaţie Publică Internet este aceea de a ajunge, prin dialog şi colaborare, la un model de difuzare a operelor care să asigure atît accesul tuturor la o cultură cît mai diversificată, cît şi o remunerare echitabilă pentru artişti/creatori. Pentru a atinge acest obiectiv, ni se par necesare definirea şi încadrarea legală a schimburilor, a tranzacţiilor neconvenţionale, a sharing-ului. Fără a interveni asupra orientării discuţiilor şi fără a dori să restrîngem tematica dezbaterilor, propunem un subiect concret: o finanţare reciprocă, bazată pe o licenţă colectivă care să autorizeze sharing-ul, schimbul de creaţii digitizate între indivizi (cu alte cuvinte, o taxă forfetară – n.trad.) Numele exact care va fi dat acestui dispozitiv încă n-a fost stabilit.
n Ce drepturi, ce obligaţii?
Propunerea noastră se referă la sharing, la dreptul sui generis de parta-jare a fişierelor, acordat consumatorului. Pentru a beneficia de acest drept, consumatorul trebuie să plătească lunar. Pentru ca sumele astfel obţinute să poată fi previzionate şi acceptabile din punctul de vedere al creatorilor, plata trebuie să fie obligatorie. Pentru ca ea să poată fi acceptată de către consumatori/plătitori, nivelul ei trebuie să fie rezonabil. Suntem convinşi că acest lucru este posibil şi că el garantează obţinerea unor resurse suficiente.
n Cum s-ar putea percepe contribuţia ?
Propunem ca această contribuţie să fie plătită de către consumator prin intermediul operatorului telecom. E foarte important ca suma în cauză să fie marcată distinct pe nota de plată a consumatorului, pentru ca acesta să fie conştient că ea corespunde acestui nou drept – şi implicit, de faptul că nu te poţi bucura pe gratis de operele spiritului uman. În plus, prin acest mecanism se evită influenţarea strategiei preţurilor stabilite de operatori, ca şi provocarea „opacităţii“ tarifare sau a distorsiunilor concurenţiale.
n Care ar fi cuantumul ?
Acesta ar trebui să fie stabilit prin negocieri între „actorii“ implicaţi. Suma de 5 euro pe lună pare a fi un bun punct de plecare. Bilanţul anual, la nivelul acestei sume, ar fi de 1,2 miliarde de euro. Acest cuantum pare rezonabil, avînd în vedere că, din cei 1,2 miliarde de euro redistribuiţi anual membrilor organismelor de gestiune colectivă din domeniile muzicii, audiovizualului şi multimediei, mai puţin de 20% provin din vînzarea directă de licenţe utilizatorilor finali, respectiv 240 de milioane de euro.
n Cum ar trebui repartizat?
Propunem ca o parte din sumele colectate să fie afectată remunerării tuturor celor care au realizat creaţiile/operele/lucrările partajate pe Internet (titularii de drepturi de autor, precum şi titularii de drepturi conexe, respectiv interpreţii/ executanţii şi producătorii de fonograme şi de videograme) – şi o altă parte să aibă ca beneficiar mediul de creaţie, respectiv operele care urmează a fi realizate. Repartizarea între aceste două destinaţii rămîne de discutat, proporţionalitatea nefiind obligatoriu aceeaşi în toate cazurile. Repartizarea sumelor alocate remunerării operelor deja existente ridică alte cîteva probleme:
1. Care ar trebui să fie partea fiecăruia dintre cei implicaţi? Acesta ar trebui să fie subiectul unei alte dezbateri. Ar trebui urmat modelul actual din domeniul copiei private? Acesta, de exemplu, pentru muzică, presupune o împărţire la 3, după cum urmează: 1/3 pentru autori/compozitori, 1/3 pentru drepturile conexe ale producătorilor şi 1/3 pentru interpreţi/executanţi.
2. Cum se vor putea identifica şi contabiliza operele partajate, pentru a se asigura distribuirea cea mai justă şi echitabilă a veniturilor? S-au înregistrat diferite propuneri, ale căror merite şi cusururi mai trebuie discutate. Societăţile de gestiune colectivă, internauţii şi analiştii sînt de acord, în principiu, în privinţa posibilităţii unei repartizări echitabile. Divergenţe de opinii se constată numai în ceea ce priveşte modul de măsurare, de apreciere, care ar trebui să facă obiectul unor dezbateri şi expertize.
3. Cum pot fi remuneraţi titularii, în funcţie de gradul de utilizare/accesare a creaţiilor şi produselor lor? O abordare pur contabilă nu este relevantă şi se poate dovedi inechitabilă.
n E vorba de absolut toate creaţiile?
Nu, deoarece în noţiunea de „licenţă“ nu se cuprind următoarele :
1. Operele care n-au fost anterior comercializate sau aduse la cunoştinţă publică în format digital de către autorii lor.
2. Ordinea impusă a succedării utilizărilor (cea care stabileşte un interval obligatoriu între proiecţia unui film în sălile de cinema şi difuzarea sa prin televiziune, între execuţia unei lucrări muzicale în concert şi multiplicarea/difuzarea sa în format digital sau între lansarea cărţii tipărite şi difuzarea sa pe Internet) – care rămîne, de asemenea, protejată. Desigur, creatorii sînt liberi să opteze pentru difuzarea simultană, dacă apeciază că le este utilă – aşa cum s-a şi întîmplat, pînă acum, în cazul lansării mai multor filme cinematografice.
Reproducerea şi difuzarea neautorizate trebuie sancţionate în continuare drept piraterie. Această atitudine îşi va putea dovedi eficienţa, în momentul cînd internauţilor le va fi recunoscut un ansamblu important de drepturi."
www.observatorcultural.ro
"Conform Buletinului Informativ emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în data de 21.08.2009, SUA ar dori ca magistraţii şi poliţiştii români să dea sentinţe mai aspre pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în cazul pirateriei pe Internet – o infracţiune care „nu prezintă pericol social“ pentru autorităţile române. Foarte mulţi dintre cei care „piratează“ muzică, filme sau alte produse cu drept de autor nu au reprezentarea corectă a ilegalităţii faptei lor.
Pentru o mai bună cunoaştere a statutului operelor accesibile publicului larg pe Internet se propune o alternativă la legea HADOPI, cea mai dură lege împotriva descărcărilor ilegale de pe Internet. O primă propunere pentru reglementarea utilizării operelor şi produselor purtătoare de drepturi de autor pe Internet este Platforma Creaţie Publică Internet, o iniţiativă civică, la care iau parte Uniunea Sindicatelor Artiştilor Interpreţi şi Creatori din domeniul muzicii, dansului şi artei dramatice, UFC Que Choisir – cea mai veche asociaţie a consumatorilor din Franţa şi din Europa, ISOC France – asociaţie care are ca obiectiv promovarea utilizării Internetului.
Platforma Creaţie Publică Internet
Raţiunea de a exista a Platformei Creaţie Publică Internet este aceea de a ajunge, prin dialog şi colaborare, la un model de difuzare a operelor care să asigure atît accesul tuturor la o cultură cît mai diversificată, cît şi o remunerare echitabilă pentru artişti/creatori. Pentru a atinge acest obiectiv, ni se par necesare definirea şi încadrarea legală a schimburilor, a tranzacţiilor neconvenţionale, a sharing-ului. Fără a interveni asupra orientării discuţiilor şi fără a dori să restrîngem tematica dezbaterilor, propunem un subiect concret: o finanţare reciprocă, bazată pe o licenţă colectivă care să autorizeze sharing-ul, schimbul de creaţii digitizate între indivizi (cu alte cuvinte, o taxă forfetară – n.trad.) Numele exact care va fi dat acestui dispozitiv încă n-a fost stabilit.
n Ce drepturi, ce obligaţii?
Propunerea noastră se referă la sharing, la dreptul sui generis de parta-jare a fişierelor, acordat consumatorului. Pentru a beneficia de acest drept, consumatorul trebuie să plătească lunar. Pentru ca sumele astfel obţinute să poată fi previzionate şi acceptabile din punctul de vedere al creatorilor, plata trebuie să fie obligatorie. Pentru ca ea să poată fi acceptată de către consumatori/plătitori, nivelul ei trebuie să fie rezonabil. Suntem convinşi că acest lucru este posibil şi că el garantează obţinerea unor resurse suficiente.
n Cum s-ar putea percepe contribuţia ?
Propunem ca această contribuţie să fie plătită de către consumator prin intermediul operatorului telecom. E foarte important ca suma în cauză să fie marcată distinct pe nota de plată a consumatorului, pentru ca acesta să fie conştient că ea corespunde acestui nou drept – şi implicit, de faptul că nu te poţi bucura pe gratis de operele spiritului uman. În plus, prin acest mecanism se evită influenţarea strategiei preţurilor stabilite de operatori, ca şi provocarea „opacităţii“ tarifare sau a distorsiunilor concurenţiale.
n Care ar fi cuantumul ?
Acesta ar trebui să fie stabilit prin negocieri între „actorii“ implicaţi. Suma de 5 euro pe lună pare a fi un bun punct de plecare. Bilanţul anual, la nivelul acestei sume, ar fi de 1,2 miliarde de euro. Acest cuantum pare rezonabil, avînd în vedere că, din cei 1,2 miliarde de euro redistribuiţi anual membrilor organismelor de gestiune colectivă din domeniile muzicii, audiovizualului şi multimediei, mai puţin de 20% provin din vînzarea directă de licenţe utilizatorilor finali, respectiv 240 de milioane de euro.
n Cum ar trebui repartizat?
Propunem ca o parte din sumele colectate să fie afectată remunerării tuturor celor care au realizat creaţiile/operele/lucrările partajate pe Internet (titularii de drepturi de autor, precum şi titularii de drepturi conexe, respectiv interpreţii/ executanţii şi producătorii de fonograme şi de videograme) – şi o altă parte să aibă ca beneficiar mediul de creaţie, respectiv operele care urmează a fi realizate. Repartizarea între aceste două destinaţii rămîne de discutat, proporţionalitatea nefiind obligatoriu aceeaşi în toate cazurile. Repartizarea sumelor alocate remunerării operelor deja existente ridică alte cîteva probleme:
1. Care ar trebui să fie partea fiecăruia dintre cei implicaţi? Acesta ar trebui să fie subiectul unei alte dezbateri. Ar trebui urmat modelul actual din domeniul copiei private? Acesta, de exemplu, pentru muzică, presupune o împărţire la 3, după cum urmează: 1/3 pentru autori/compozitori, 1/3 pentru drepturile conexe ale producătorilor şi 1/3 pentru interpreţi/executanţi.
2. Cum se vor putea identifica şi contabiliza operele partajate, pentru a se asigura distribuirea cea mai justă şi echitabilă a veniturilor? S-au înregistrat diferite propuneri, ale căror merite şi cusururi mai trebuie discutate. Societăţile de gestiune colectivă, internauţii şi analiştii sînt de acord, în principiu, în privinţa posibilităţii unei repartizări echitabile. Divergenţe de opinii se constată numai în ceea ce priveşte modul de măsurare, de apreciere, care ar trebui să facă obiectul unor dezbateri şi expertize.
3. Cum pot fi remuneraţi titularii, în funcţie de gradul de utilizare/accesare a creaţiilor şi produselor lor? O abordare pur contabilă nu este relevantă şi se poate dovedi inechitabilă.
n E vorba de absolut toate creaţiile?
Nu, deoarece în noţiunea de „licenţă“ nu se cuprind următoarele :
1. Operele care n-au fost anterior comercializate sau aduse la cunoştinţă publică în format digital de către autorii lor.
2. Ordinea impusă a succedării utilizărilor (cea care stabileşte un interval obligatoriu între proiecţia unui film în sălile de cinema şi difuzarea sa prin televiziune, între execuţia unei lucrări muzicale în concert şi multiplicarea/difuzarea sa în format digital sau între lansarea cărţii tipărite şi difuzarea sa pe Internet) – care rămîne, de asemenea, protejată. Desigur, creatorii sînt liberi să opteze pentru difuzarea simultană, dacă apeciază că le este utilă – aşa cum s-a şi întîmplat, pînă acum, în cazul lansării mai multor filme cinematografice.
Reproducerea şi difuzarea neautorizate trebuie sancţionate în continuare drept piraterie. Această atitudine îşi va putea dovedi eficienţa, în momentul cînd internauţilor le va fi recunoscut un ansamblu important de drepturi."
www.observatorcultural.ro
miercuri, 13 ianuarie 2010
Cand vine vorba despre piraterie de acest gen, nici eu nu pot fi de acord, deoarece, din punctul meu de vedere, acest lucru reprezinta o industrie paralela cu cea veritabila. Insa, de la a descarca o melodie sau un film dupa un site, pana la a deschide practic o adevarata afacere cu lucruri furate, este o diferenta imensa. Internetul, ca si retea atat de mare, are ca si alte lucruri atat de generale, neajunsurile sale... De aceea consider ca dupa gratii ar trebui sa ajunga cei care fac piraterie in adevaratul sens al cuvantului, asa cum se poate vedea si in poza.
duminică, 15 noiembrie 2009
Intr-un moment de sinceritate, pot spune ca si eu piratez, si inca destul de des tinand cont de faptul ca descarc filme si melodii o data la cateva zile. Mie nu mi se pare ca comit vreun fel de infractiune deoarece nu vad efectele negative. Judecand dupa faptul ca cei care au site-uri de filme gratis sau online isi iau banii din publicitatea care se face de pe site, filmele sau muzica fiind doar momeala pentru cat mai multi utilizatori. Astfel ca toti ies in avantaj. Bineinteles ca exista persoane care au de suferit dupa urma acestui lucru, aceia fiind cei care au drepturile de autor. Insa, aici intervine inca o chestie. Aceasta piraterie are o frecventa imensa, si nu multi stiu ca este interzis prin lege acest lucru, judecand ca fiind de fapt, un lucru natural. Si iarasi apare o chestiune. Nu exista intentie de a face rau; omul care pirateaza fara a stii ca n-are voie, dar care este luat pe sus, e la fel de nevinovat ca o persoana care este arestata pentru consum de droguri, dar careia i s-a pus ceva in bautura. Atunci, intreb si eu, de ce se vorbeste despre aceasta piraterie ca despre o crima?? Doar pentru ca cel ce a creat nu-si scoate bani din vanzari asa cum ar dori?
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Oamenii descarca diverse lucruri de pe Internet pentru ca este simplu si gratis. Desi unul dintre cliseele la adresa acestui lucru este ca majoritatea celor care descarca de pe net sunt cei cu posibilitati materiale limitate, nu este deloc adevarat. Mai exact, nu exista niciun fel de criteriu financiar pe baza caruia oamenii descarca de pe net. Cu totii facem acest lucru, frecvent, deoarece este la indemana, usor si gratis.
duminică, 18 octombrie 2009
Internetul este unul dintre cele mai populare medii de comunicare si nu numai.
Datorita Internetului lumea a devenit "mai mica", tocmai din cauza faptului ca acesta faciliteaza aproape orice nevoie, in special cea a timpului liber.Astfel ca, astazi putem realiza operatiuni bancare de acasa, putem efectua plati, putem face cumparaturi, putem micsora distanta dintre doua persoane, putem face aproape orice.
Datorita Internetului lumea a devenit "mai mica", tocmai din cauza faptului ca acesta faciliteaza aproape orice nevoie, in special cea a timpului liber.Astfel ca, astazi putem realiza operatiuni bancare de acasa, putem efectua plati, putem face cumparaturi, putem micsora distanta dintre doua persoane, putem face aproape orice.
Insa, cel mai cunoscut fenomen, in special in randul tinerilor, este pirateria de pe net.Fie ca majoritatea sunt constienti de consecinte sau nu, cu totii descarca muzica, filme, programe, si altele, de pe site-urile gratuite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
